Azi am fost la ziua prietenului meu bun, Stefan. A implinit 5 anisori si a avut multi invitati si un tort de-a dreptul superb. Cu dinozaruri. Pacat ca eu nu mananc decat laptic. Mami zice insa ca martipanul e tare bun si astept cu interes sa cresc mare si sa ma bucur si eu de aceste delicatese.
Ca sa va lamuresc: eu nu am un fratior mai mare dar Stefan suplineste cu brion acest neajuns. Mi-a daruit toate hainutele si jucariile lui de cand era mic. Si azi, cand s-a jucat cu apa cu copii mai mari, a avut grija pe mine sa nu ma stropeasca. Iar cand alerga si se bucura de rezultatul unui joc, batea palma tare cu toata lumea. Doar cu mine a avut grija sa bata palma incetisor, sa nu ma raneasca. Stie ca sunt micuta si sensibila. Asa fac fratiorii mai mari, nu? E un dragutz.:)
Si la petrecerea asta a lui Stefan a fost invitata si Clopotica. Sigur o stiti si voi! E zana cea verde din desenele cu Peter Pan. De fapt nu cred ca era chiar ea, ca era mare cat mami iar Clopotica din desene e mica cat mine. Insa, oricine a fost ea, a organizat multe jocuri pentru copiii mai mari. I-a alergat si insiruit pana au obosit; si toata lumea s-a distrat teribil. La sfarsit au facut si o sceneta amuzanta cu printi si printese. Daca ma intrebati pe mine, eu cred ca cei mai fericiti au fost parintii. Puteau sa stea linistiti ca toti copiii erau pe maini bune. Eu nu am putut sa ma joc. Am stat in carucior si i-am sustinut de la locul meu. Dar ca sa ma consoleze, Clopotica mi-a desenat o Gargaritza pe obrajorul stang. Cu culori speciale pentru pictat pe fata, bineinteles. Ce bine-mi sade si ce mandra sunt.
No comments:
Post a Comment